Articole

Sf. Neofit Zăvorâtul: Contemplație a Celei de a doua veniri și a Înfricoșătoarei Judecăți

Despre a doua venire a lui Hristos și din cele ce au zis profeții despre ea și dumnezeiasca Evanghelie

Un recurs la normalitate. Ce (mai) înseamnă a scrie o Dogmatică

 „Dogmaticianul ortodox trebuie să urmeze întru totul adevărurile dogmatice și să nu uite că și cu Sfinții se comunică prin rugăciune, post și priveghere.”

(Sf. Iustin Popovici)             

Ca fiu, nu am iubit cu-adevărat pe Tatăl meu, Hristoase,

ca simbriaș primind simbria, nu m-am supus cu credință,

ca rob recunoscător Ție, de frica pedepselor nu Ți-am slujit.

Cu ce ochi, dar, voi privi la Tine?

Sf. Ioan Mavropous, Canonul al 3-lea la Mântuitorul Hristos, cântarea a 9-a[1]

„Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta

 şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău...”(Luca 15, 21)

Iubiții mei, dorința de a lupta este o harismă a Bisericii, dar ea nu se dă tuturor. Harismele le primesc cei curați la suflet. Să ne fie rușine să facem pe luptătorul câtă vreme suntem îngreuiați de felurite patimi! Luptele pentru credință îndeosebi trebuie duse cu smerenie, cu dragoste și cu îmbogățirea cunoașterii teologice.

            Relativismul contemporan predominant în Europa nu putea decât să urmeze arianismul, de vreme ce relativismul metafizic a dat naștere și celui moral. Nu există nimic absolut, nimic mai presus de lume, nici în lume, nici în jurul lumii sau omului. Dar de acest relativism mai nou, precum și de vechiul arianism ne salvează numai credința în Dumnezeu-omenitatea Mântuitorului, în deoființimea Lui cu Dumnezeu Tatăl. Ne salvează mai precis minunatul adevăr: deoființimea.

Cum ia naștere viața duhovnicească în om și cum poate fi ea fățărnicită

Fața lui Hristos, forma Bisericii

„Și nu voi mai ascunde de ei fața Mea, pentru
că voi revărsa Duhul Meu asupra casei lui Israel,
zice Domnul Dumnezeu”. (Iezechiel 39:29)
„Si Dieu s'est fait pour nous visage, alors
l'homme peut connaître son propre visage”. (Nicolas Berdiaev)

În luna ianuarie 24,

Pomenirea minunii dumnezeiești și a Cuvioasei Xenia

A lui Neofit preotul monah și zăvorât

în amintirea dumnezeiescului ajutor care a avut loc în chip străin către el și schimbarea morții timpurii prin stâncă și prin prăpastie,

Un Cuvânt al Sfântului Neofit despre o virtute neglijată astăzi de cea mai mare parte a creștinilor, fără care însă nu dobândim măntuirea: ASCULTAREA. Ea este poruncă a lui Hristos atât pentru monahi, cât și pentru mireni. Sigur că se pot naște discuții aprinse în jurul ei  și există o întreagă patologie a ascultării, care vizează ucenicul, dar și învățătorul, dar despre aceasta, într-un alt context...