Laura Enache

Vă propun în continuare o lectură teologică excepţională, din cartea pe care am prezentat-o pe scurt aici. Este un fragment esențial din Cuvântul al XXIII-lea al Sfântului Calist Angelicoudes.

Textul vorbește despre lucrarea Duhului Sfânt în oamenii ce cred în Hristos. Vă asigur că lectura lui este de-a dreptul cutremurătoare, pentru că ne dăm seama de dimensiunea pnevmatică/duhovnicească aproape pierdută a teologiei așa-zis academice de astăzi. Și ne mai întrebăm: de ce teologia predată în școli nu mai mișcă oamenii, iar din unii dispare și bruma de credință care i-a mișcat până la examenul de admitere? Se întâmplă aceasta pentru că-i lipsește chiar ingredientul fundamental: harul Duhul Sfânt și experierea acestuia. Atunci înțelegem întrebarea proverbială dată de cineva unui „teolog” cu diplomă: Ai făcut teologia? Și mai crezi în Dumnezeu? Sau ne amintim de vorbele fericitului părinte Teofil Părăian, care spunea că, la admitere, sperase că studiile teologice îi vor înmulţi credinţa, nu i-o vor împuţina.

Ultimele paragrafe selectate vorbesc despre iubire, care nu-i altceva, decât Însuși Dumnezeu, puterea, energia Lui. Astfel, noi nu Îl iubim pe Dumnezeu cu iubirea noastră care nu prea există, ci „Dumnezeu, - spune Sfântul Calist -, a făcut propria Lui dragoste comună cu a noastră, astfel încât, prin una și aceeași putere prin care Dumnezeu ne iubește pe noi, putem și noi înșine să-L iubim pe Dumnezeu”.

Este exact ceea ce spune la Sfânta Liturghie: „Ale Tale dintru al Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”.

În sinaxarul zilei de 28 ianuarie este pomenit un Cuvios Părinte Iacov a cărui viață ne cutremură dar ne oferă și o pildă de pocăință și de întoarcere la Dumnezeu. După zeci de ani petrecuți în asceză, după multe daruri primite de la Dumnezeu, între care cel al izgonirii demonilor și al facerii de minuni, prin ispita celui rău ajunge să cadă în păcatul desfrânării și mai apoi în cel al uciderii.