Petre Guran

Petre GURAN (n. 5 martie 1972) este cercetător ştiinţific la Institutul de studii sud-est europene al Academiei Române și a fost profesor asociat de bizantinologie al Facultății de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iași. A fost membru al Centrului de Studii Elenice al Universităţii Princeton, Statele Unite ale Americii, şi conferenţiar invitat în departamentele de istorie şi istorie a artei ale aceleiaşi universităţi (2004-2006); Doctor în istorie (2003), cu o teză intitulată Sfinţenie regală şi putere universală în lumea ortodoxă, susţinută la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris; autor a zeci de studii de specialitate publicate în franceză şi engleză dedicate antropologiei faptului religios şi istoriei intelectuale a formelor de putere în lumea bizantină, numeroase studii, articole şi recenzii în română, pe teme de actualitate politică şi religioasă; coordonator şi editor în colaborare cu Bernard Flusin al culegerii de studii L’empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, New Europe College, București, 2001. În 2013 a editat în colaborare cu Olivier Delouis și Anne Couderc volumul Héritages de Byzance en Europe du Sud-Est à l’époque moderne et contemporaine, Athènes, 2013. A fost director al ICR Chișinău.

În prezent este secretar de stat la Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului de Externe.

 

Articole

Petre Guran: Sfârșitul Bizanțului

12 Octombrie / Teologie / Petre Guran

Sfîrșitul Bizanțului, identificat în vulgata istoriografică cu pătrunderea sultanului Mehmed al II-lea în Constantinopol pe 29 mai 1453, surprinde tabloul unei societăți sfîșiate între opțiuni politico-religioase antagonice. Pentru majoritatea bizantiniștilor din țările est și sud-est europene, între Bizanț și ortodoxie se pune un semn de egalitate, iar cele două noțiuni funcționează în sistem de sinonimie sau într-o notă mai emoțională: Bizanțul este patria ortodoxiei. Or, pe 29 mai 1453, Bizanțul nu mai era ortodox.