Teologie

Canonul al 8-lea, al cărui acrostih este acesta:

Laud cu bucurie pe Nicolae prin a opta cântare a cuvintelor, robul Ioan

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Irmosul:

«Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Sf. Nicodim Aghioritul

Canonul al 3-lea la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului[1],

al căruia acrostih:

Cânt a treia cântare Fecioarei. A lui Nicodim.

Glasul al 3-lea

Sfîrșitul Bizanțului, identificat în vulgata istoriografică cu pătrunderea sultanului Mehmed al II-lea în Constantinopol pe 29 mai 1453, surprinde tabloul unei societăți sfîșiate între opțiuni politico-religioase antagonice. Pentru majoritatea bizantiniștilor din țările est și sud-est europene, între Bizanț și ortodoxie se pune un semn de egalitate, iar cele două noțiuni funcționează în sistem de sinonimie sau într-o notă mai emoțională: Bizanțul este patria ortodoxiei. Or, pe 29 mai 1453, Bizanțul nu mai era ortodox.

Sf. Marcu Evghenicul

Stihiri la Sfânta Cuvioasă Parascheva

În luna octombrie, 14

Glas plagal 2 (al 6-lea)

Al lui Neofit preotul monah și zăvorât, cuvânt de laudă

la dumnezeiescul arhanghel Mihail cel Preamare

Binecuvintează, părinte,

 Evanghelia de la Matei V, 33-41

Pentru anumite grupuri, sărbătorirea Cincizecimii ca „zi de naștere” a Bisericii, constituie un lucru de la sine înțeles. Este un fapt bine-intenționat, sau poate chiar adevărat într-un anume sens, dar are tendința de a înfățișa Biserica așa cum ea nu este. Sfântul Pavel numește Biserica „stâlpul și temelia adevărului”. Acest tip de concept instituțional, care marchează o anumită zi din anul 33 d.Hr. ca pe o dată a înființării (precum fondarea Romei sau a firmei Coca-Cola), ar face din descrierea Sfântului Pavel un lucru extrem de absurd.

Dimensiunea agapic-personală a timpului

Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani şi i s-a părut numai câteva zile,

pentru că o iubea. (Facerea 29:20)

În afara Frumuseții nu există mântuire

„Cu adevărat iată ceea ce am văzut că este bine şi frumos:

să mănânce şi să bea şi să trăiască omul bine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu,

căci aceasta este partea lui”.

(Ecclesiastul 5, 17)

Pe măsura credinței este și împărtășirea cu harul. Zapisul lui Adam a fost neascultarea

(Cuvântul 37, Colecția I)