Teologie

Rugăciune către Sfânta Treime

Al lui Neofit, preotul monah și zăvorâtul, despre Duhul Sfânt, la Sfânta Cincizecime

Un model de mistagogie ecleziologică ortodoxă: Povestirea II, 17 a Sfântului Anastasie Sinaitul

Geneza formulării „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici și confesiuni creștine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele”

Despre „recepţia” de către Biserică a hotărârilor Sinoadelor Ecumenice

De aproape o sută de ani se discută în cercurile bisericeşti cu tot mai multă insistenţă despre sinoadele ecumenice în genere, abordându-se toate problemele care se pun în legătură cu acestea.

           Întrebare:  Ce oare? Trebuie să ne rugăm și pentru elinii care au murit mai înainte de venirea lui Hristos și să nu îi anatematizăm?

Extras din raportul întocmit de canonistul Theodoros Yiankou (membru al secretariatului Sfântului și Marelui Sinod,reprezentant al Patriarhiei Ierusalimului) și prezentat în plenul Sinodului din Creta (2016) de Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului

Un recurs la normalitate. Ce (mai) înseamnă a scrie o Dogmatică

 „Dogmaticianul ortodox trebuie să urmeze întru totul adevărurile dogmatice și să nu uite că și cu Sfinții se comunică prin rugăciune, post și priveghere.”

(Sf. Iustin Popovici)             

Iubiții mei, dorința de a lupta este o harismă a Bisericii, dar ea nu se dă tuturor. Harismele le primesc cei curați la suflet. Să ne fie rușine să facem pe luptătorul câtă vreme suntem îngreuiați de felurite patimi! Luptele pentru credință îndeosebi trebuie duse cu smerenie, cu dragoste și cu îmbogățirea cunoașterii teologice.

            Relativismul contemporan predominant în Europa nu putea decât să urmeze arianismul, de vreme ce relativismul metafizic a dat naștere și celui moral. Nu există nimic absolut, nimic mai presus de lume, nici în lume, nici în jurul lumii sau omului. Dar de acest relativism mai nou, precum și de vechiul arianism ne salvează numai credința în Dumnezeu-omenitatea Mântuitorului, în deoființimea Lui cu Dumnezeu Tatăl. Ne salvează mai precis minunatul adevăr: deoființimea.