patristică

      A apărut la Editura Doxologia Tâlcuire la Cântarea Cântărilor a Sfantului Nil Ascetul. Cartea este al doilea volum din colecția Viața în Hristos, seria Mărgăritare, pe care o coordonez la editură. Traducerea din greaca veche aparține Laurei Enache, iar introducerea este scrisă de Tatiana Petrache.Textul reprezintă o adevărată contemplație duhovnicească la textul uneia din cele mai dificil de interpretat cărți a Vechiului Testament, Cântarea Cântărilor. Și cred că este cea mai frumoasă interpretare pe care am citit-o până acum în limba română.

    Și cum, zice, putem trăi, disprețuind viața și lucrurile ei?

Părinții Bisericii au analizat cu mult discernământ, cele mai diverse situații cu care se se confruntă omul. Calitatea conducătorilor, relațiile creștinilor cu puterea politică erau văzute doar în relație cu providența dumnezeiască. Sfântul Anastasie Sinaitul (m. aprox. 700), un urmaș apropiat al Sfântului Ioan Scărarul, oferă un răspuns precis în problema conducătorilor bisericești sau politici nevrednici sau răi, care ajung de multe ori să-și tiranizeze confrații. Acesta se găsește într-o lucrare foarte iubită în spiritualitatea Răsăriteană, intitulată Întrebări și răspunsuri, editată critic în 2006 în colecția Corpus Christianorum.

O omilie extraordinară a Sfântului Simeon din Muntele Minunat, rostită de pe stâlp la vârsta de 17 ani, extrasă din volumul: Sf. Simeon din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice (colecția Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, nr. 4), trad. Laura Enache, ediție îngrijită și bibliografie de Pr. Dragoș Bahrim, Ed. Doxologia, 2013, pp. 187-193.

Omilia prezintă starea sufletului după moarte, în deplin acord cu învățătura dogmatică a Bisericii. Sfântul Simeon Stâlpnicul, ascet contemplativ, descrie acestea în urma viziunilor pe care le avea. El atestă astfel vechimea convingerilor ortodoxe privind eshatologia particulară.

Astăzi 24 mai este pomenit Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Publicăm un fragment din vechea Viață a Sfântului Simeon, de curând apărută la editura Doxologia: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de Laura Enache, studiu introductiv de Paul van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1, Iași, 2013, cap. 129, pp. 259-265.

Învierea lui Conon a fost una din cele mai mari minuni făcute de sfântul Simeon. Cu multă îndrăzneală câtre Hristos, Sfântul Îl roagă pe Domnul să redea vieții acestea pe ucenicul său iubit, așa cum l-a readus la viață pe Lazăr.

Medalioanele ce-l reprezentau pe sfânt și care au fost găsite nu doar la Muntele Minunat ci în multe alte locuri din Orient, repovesteau această minune. Ele erau oferite ca binecuvântare pelerinilor, prin ele săvârșindu-se de asemenea minuni.

     „Cereți și vi se va da”, cereți nu cele vremelnice deșarte și mincinoase (Iona, 2, 9), fiindcă toate cele văzute sunt vremelnice, de vreme ce „toate sunt deșertăciune și vânare de vânt”(Eccl. 1, 14; 2, 11 și 17), iar cele ce nu se văd sunt veșnice (cf. II Cor. 4, 18). Pentru aceea „cereți și vi se va da”. Dar nu ni se poruncește să cerem nimic din cele trupești.

Sfântul Neofit Zăvorâtul, este unul dintre cei mai importanți sfinți ciprioți. A fost ascet, îndrumător duhovnicesc, întemeietor al unei comunități monahale ce dăinuie până astăzi. Deși a fost cu totul neînvățat în copilărie, în afara celor duhovnicești, a recuperat cu harul lui Dumnezeu mai târziu, ajungând să fie astăzi cunoscut și ca un prolific scriitor bizantin. Opera este astăzi cunoscută, studiată și foarte frumos editată. Ziua de 12 aprilie 1215, este ziua în care a adormit în Domnul, astăzi făcându-se și pomenirea sa, deși slujba sa nu se găsește în Mineiele românești. Anul viitor se vor împlini 800 de ani de la moartea sa. Public drept foarte rapidă introducere la această uriașă personalitate un scurt sinaxar al lui Fotis Kontoglou.

Alte fragmente legate de biografia sfântului Neofit se pot găsi pe pemptousia.ro, și tot aici și un foarte frumos cuvânt al său despre cele cinci simțuri ale omului și lucrarea poruncilor lui Hristos prin ele.  

Cel ce a cunoscut înţelesul tainic al Învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate.

În dimineaţa zilei de 10 iunie 1341, Constantinopolul, măreaţa capitală a Imperiului Bizantin, era cuprins de o forfotă neobişnuită. Cu toţii se treziseră mai devreme, cu mult mai devreme decât de obicei. Grupuri de bărbaţi şi femei ţinând copii de mână, monahi cu chipuri sobre străbăteau străduţele înguste ale capitalei în aceeaşi direcţie: Catedrala „Sfânta Sofia“. Străinii ajunşi în oraş abia în acea dimineaţă, văzând puhoaiele care se îndreptau spre marea biserică a capitalei, se întrebau dacă cetatea este atacată de barbari, iar cetăţenii, după obicei, merg să se roage împreună, pentru izbăvire. Dar nu, de data asta era cu totul altceva…