Valoarea pentru creștinătate a Liturghiei Bisericii Sfintei Învieri

26 Martie / Cuvinte duhovnicești

Ne-au povestit nouă, așadar, unii dintre cei vechi din Ierusalim că, înaintea lui Zaharia[1], cel între sfinți, care a fost patriarh înaintea cuviosului Modest, Sfânta Liturghie din Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, în fiecare Duminică era mai lungă. Dar într-o zi vede în vis preacuviosul Zaharia, cel pomenit mai înainte, un loc, ca un fel de nartex, un palat nepovestit, întru care era Împăratul întru cele de taină. Apoi vede la intrare câte un sfânt înger[2], venind din fiecare țară și fiecare sfântă biserică catolică[3], ducând sfintele discuri, având pe ele Sfintele Daruri[4] care trebuiau sa fie aduse de ei înaintea Împăratului ce sălășluia în palat în chip nevăzut. Și pe măsură ce se aduna, zice, mulțime de sfinți îngeri purtând Sfintele Daruri, unii dintre ei îi grăbeau pe alții, zicând: „Până când vom sta și nu vom intra la Stăpânul, ca să-i aducem Lui darurile sfintelor Lui Biserici?” Către cei ce ziceau acestea, alții răspundeau, zicând: „Nu putem intra, căci încă nu a venit îngerul Sfintei Biserici a Învierii lui Hristos, cel ce intră pururea primul și ne anunță pe noi Stăpânului”.

Așadar, pe acestea văzându-le și auzindu-le preacuviosul Zaharia, patriarhul de atunci, a rânduit ca Sfânta Liturghie să aibă loc mai repede în Biserica Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru a nu fi împiedicați sfinții îngeri a aduce jertfele creștinilor la jertfelnicul cel ceresc Bunului Dumnezeu și Împăratului veacurilor. Deci nu în cele de sub pământ, acolo unde a coborât jertfa nelegiuiților[5], ci în cele mai presus de cer [urcă jertfa creștinilor], unde Înaintemergător pentru noi a urcat Marele Arhiereu, Hristos Dumnezeu.

[Sf. Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovnicești, II. 12, trad. L. Enache, ediție de pr. D. Bahrim, col. Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, 3, Ed. Doxologia, Iași, 2016, pp. 104-105]

 

[1] Patriarhul Zaharia al Ierusalimului (609-614).

[2] Sfinții îngeri slujesc în chip nevăzut în Sfintele noastre Liturghii. A se vedea despre aceasta și Povestirile II, 15, 17.

[3] ἀγίας καθολικῆς ἐκκλησίας; expresia poate avea mai multe accepțiuni, de exemplu se poate referi la Biserica catolică (universală), și la Bisericile locale ale timpului, ortodoxe, deosebite de Bisericile eterodoxe, între care Biserica Ierusalimului nu ocupa totuși primul loc în ordinea canonică. 

[4] τὰς ἀγίας προσϕορὰς, sfintele daruri sau prosforale.

[5] Cf. Povestirea II, 11.

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular