Sfântul Maxim Mărturisitorul

Această eclogarie (adică selecție) este alcătuită de Arhimandritul Maximos Simonopetritul (Constas), profesor de patristică la Institutul Holy Cross din Boston și la Harvard, cu prilejul sărbătoririi a 1350 de ani de la moartea Sfântului Maxim Mărturisitorul, iar versiunea muzicală a fost compusă de părintele Grigorie Simonopetritul și au fost cântate pentru prima oară la privegherea Sfântului Maxim săvârșită cu ocazia Simpozionului dedicat Sfântului Maxim în luna octombrie 2012 la Belgrad. Textul și partiturile au fost publicate în volumul Bishop Maxim Vasiljević (ed.), Knowing the Purpose of Creation through the Resurrection. Proceedings of the Symposium on St Maximus the Confessor, Belgrade, October 19-21, 2012  (Contemporary Christian Thought Series, 20), Sebastian Press & The Faculty of Orthodox Theology – University of Belgrade, 2013, pp. xvii-xix, 1-13. Eclogaria se cântă după tipicul grecesc la utrenie după polieleu, atunci când după tipicul românesc, se cântă mărimurile . Traducerea românească a textului aparține Laurei Enache iar partiturile românești pe care le cântăm la hramul parohiei noastre în fiecare an, au fost exighisite de Cezar Cocuz.

Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri (Colecția Viața în Hristos, seria Pagini de Filocalie, nr. 1), traducere din greaca veche și note de Laura Enache, studiu introductiv, indici, bibliografie și note de pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2012, 333 p., ISBN 978-606-8278-62-9.

Prezentarea următoare a volumului, a apărut mai întâi pe pagina de internet pemptousia.ro a prietenilor Mănăstirii Vatopedi, de unde am preluat-o și noi. Alte recenzii sau prezentări ale lucrării au mai făcut:

Dan C. Mihăilescu, Omul care aduce cartea, ProTV, 30.10. 2012;  dr. Florin Crîșmăreanu, Tabor (Cluj-Napoca), 1, 2013, pp. 92-93 și M. Radu în Revista Teologică (Sibiu), 22 (94), 4, 2012, pp. 315-317.

Textul de față reprezintă conferința lui Jean-Claude Larchet susținută în data de 15 octombrie 2010 în Aula M. Eminescu a Universității Al. I. Cuza din Iași. Traducerea textului și a conferinței a fost realizată de Paula și Marian Grosu. Cu acest prilej a fost lansată cartea domniei sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul, mediator între Răsărit și Apus (col. Patristica, seria Studii, nr. 1), traducere de Daniela Cojocariu, ediție îngrijită de pr. Dragoș Bahrim, Ed. Doxologia, 2010.

Preluăm un fotoreportaj realizat de Silviu - Andrei Vlădăreanu, apărut în revista Lumea credinței, din luna noiembrie 2010, care descrie pelerinajul în Moldova al sfintelor moaște ale Sfântului Maxim Mărturisitorul aduse de la Mănăstirea athonită Sf. Pavel. Sfintele moaște au fost prezente, aduse de părinții athoniți și la punerea pietrei de temelie a noii noatre biserici parohiale.

Unul din aspectele foarte puţin cunoscute în România privind personalitatea Sfântului Maxim Mărturisitorul (580-662), ale cărui sfinte moaşte poposesc zilele acestea la Iaşi, îl constituie legătura specială pe care o are cu spaţiul georgian.

Primul element de care s-a ținut cont a fost cel teologic. Întregul edificiu fiind pus sub ocrotirea Sfinților Maxim Mărturisitorul și Grigorie Palama, acest proiect trebuia să reflecte viziunea despre Biserică și despre sinaxa euharistică pe care o are Sfântul Maxim, evidențiată în special în lucrarea sa celebră, Mystagogia. Acest scurt tratat despre Biserică, tâlcuitor al riturilor și tainelor ce se petrec în ea, a trasat linii care se păstrează în mare și mai târziu în teologia isihastă, al cărei reprezentant de frunte a fost Sfântul Grigorie Palama.

În 17 octombrie 2010 s-a desfășurat cel mai important eveniment din scurta istorie a Parohiei din Copou: așezarea și binecuvântarea pietrei de temelie a viitoarei Biserici de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan și mulți alți arhierei, preoți și diaconi, în prezența sfintelor moaște ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, aduse în pelerinaj la Iași de la Mănăstirea Sf. Pavel din Sf. Munte Athos.