gheronda Iosif Vatopedinul (†2009) despre cum ar trebui să răspundă Biserica la crizele contemporane

Ortodoxie, deoființime, sobornicitate

7 Februarie / Teologie
foto: https://asceticexperience.com foto: https://asceticexperience.com

            Relativismul contemporan predominant în Europa nu putea decât să urmeze arianismul, de vreme ce relativismul metafizic a dat naștere și celui moral. Nu există nimic absolut, nimic mai presus de lume, nici în lume, nici în jurul lumii sau omului. Dar de acest relativism mai nou, precum și de vechiul arianism ne salvează numai credința în Dumnezeu-omenitatea Mântuitorului, în deoființimea Lui cu Dumnezeu Tatăl. Ne salvează mai precis minunatul adevăr: deoființimea.

            Fiecare credincios poate să cerceteze credința lui în ce măsură este exactă, comparând-o pe ea cu Simbolul credinței ortodoxe. Ortodoxia noastră dintotdeauna și pretutindenea rămâne aceeași, ca descoperire și ca insuflare de Dumnezeu și niciodată nu se dezvoltă și nu se înnoiește.

            Cum a biruit Ortodoxia noastră vechiul arianism tot așa și acum și pururea va birui arianismul european contemporan. Îl biruiește prin credința ei apostolică sobornicească, prin panoplia patristică dată de Dumnezeu, prin sobornicitate. Sobornicitatea este singura ei armă nebiruită. Cel ce a pierdut sobornicitatea lui, romano-catolicismul, a dezertat la metodologia ariană!

            Ortodoxia este cu adevărat a lui Hristos, fiindcă este sfântă apostolic și sobornicească patristic. Apostazia de la fundamentul sobornicității pentru soluționarea problemelor ecleziastice constituie apostazie de la Hristos, Care ca Adevăr veșnic conduce la viața veșnică. Sobornicizarea omului ortodox prin feluritele asceze în har și prin Taine, prin care se sfințește inima lui și prin rugăciunea împreună cu toți sfinții se cufundă în dulcea simțire a dragostei lui Hristos. Luminarea dumnezeiescului har prin sobornicizarea Bisericii sfințește mintea și cu înțelepciune stă împotriva oricărei răutăți prin virtuțile corespunzătoare. Prin smerenie nimicește iubirea de sine și în continuare desființează orice mișcare irațională și patimă a omului vechi.

extras din: Gheronda Iosif Vatopedinul, ΕΚ ΤΟΥ ΘΑΝΑΤΟΥ ΕΙΣ ΤΗΝ ΖΩΗΝ, Mănăstirea Vatopedi, 1994, pp. 119-120; trad. Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia.

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular