Patristica

Explicaţie patristică pentru conducătorii răi: nu există alţii şi mai răi

25 Mai 2014 / Patristica

Părinții Bisericii au analizat cu mult discernământ, cele mai diverse situații cu care se se confruntă omul. Calitatea conducătorilor, relațiile creștinilor cu puterea politică erau văzute doar în relație cu providența dumnezeiască. Sfântul Anastasie Sinaitul (m. aprox. 700), un urmaș apropiat al Sfântului Ioan Scărarul, oferă un răspuns precis în problema conducătorilor bisericești sau politici nevrednici sau răi, care ajung de multe ori să-și tiranizeze confrații. Acesta se găsește într-o lucrare foarte iubită în spiritualitatea Răsăriteană, intitulată Întrebări și răspunsuri, editată critic în 2006 în colecția Corpus Christianorum.

Învierea lui Conon prin rugăciunea Sfântului Simeon din Muntele Minunat

23 Mai 2014 / Patristica
Fragment din Stâlpul Sfântului Simeon din Muntele Minunat

Astăzi 24 mai este pomenit Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Publicăm un fragment din vechea Viață a Sfântului Simeon, de curând apărută la editura Doxologia: Viața Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viața fericitei Marta, mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, traducere de Laura Enache, studiu introductiv de Paul van den Ven, ediție îngrijită de Pr. Dragoș Bahrim, Colecția Viața în Hristos, seria Hagiographica, nr. 1, Iași, 2013, cap. 129, pp. 259-265.

Învierea lui Conon a fost una din cele mai mari minuni făcute de sfântul Simeon. Cu multă îndrăzneală câtre Hristos, Sfântul Îl roagă pe Domnul să redea vieții acestea pe ucenicul său iubit, așa cum l-a readus la viață pe Lazăr.

Medalioanele ce-l reprezentau pe sfânt și care au fost găsite nu doar la Muntele Minunat ci în multe alte locuri din Orient, repovesteau această minune. Ele erau oferite ca binecuvântare pelerinilor, prin ele săvârșindu-se de asemenea minuni.

Sf. Neofit Zăvorâtul din Cipru (12 aprilie)

12 Aprilie 2014 / Patristica
Sf. Neofit povățuit de îngeri - peștera Sfântului Neofit din Pafos, Cipru

Sfântul Neofit Zăvorâtul, este unul dintre cei mai importanți sfinți ciprioți. A fost ascet, îndrumător duhovnicesc, întemeietor al unei comunități monahale ce dăinuie până astăzi. Deși a fost cu totul neînvățat în copilărie, în afara celor duhovnicești, a recuperat cu harul lui Dumnezeu mai târziu, ajungând să fie astăzi cunoscut și ca un prolific scriitor bizantin. Opera este astăzi cunoscută, studiată și foarte frumos editată. Ziua de 12 aprilie 1215, este ziua în care a adormit în Domnul, astăzi făcându-se și pomenirea sa, deși slujba sa nu se găsește în Mineiele românești. Anul viitor se vor împlini 800 de ani de la moartea sa. Public drept foarte rapidă introducere la această uriașă personalitate un scurt sinaxar al lui Fotis Kontoglou.

Alte fragmente legate de biografia sfântului Neofit se pot găsi pe pemptousia.ro, și tot aici și un foarte frumos cuvânt al său despre cele cinci simțuri ale omului și lucrarea poruncilor lui Hristos prin ele.  

Cinstirea Sfântului Lazăr în Apus și tradițiile legate de aceasta

12 Aprilie 2014 / Patristica
Învierea lui Lazăr - Atena, sec. XII-XIII

O puternică tradiție legată de posibila prezență în Occident a Sfântului Lazăr din Betania, cel a patra zi înviat, s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Ea este astăzi dovedită drept falsă, tradiția răsăriteană fiind mult mai puternică, dar și foarte serios susținută documentar și arheologic. Iată în cele ce urmează, o sinteză a întregii problematici alcătuită de cercetătorul cipriot Charalampos G. Chotzakoglou.

Sfântul Lazăr din Betania, cel a patra zi înviat

11 Aprilie 2014 / Patristica
Învierea lui Lazăr - Capela Seminarului Teologic din Iași

Betania a devenit însă faimoasă datorită minunii învierii lui Lazar (Ioan, 11, 1-44) prin care Domnul își prevestește propria înviere. De aceea cântările pe care le auzim în Sâmbata lui Lazăr pun mai întâi accent pe taina învierii cea de obște și în al doilea rând pe amintirea Sfântului. 

Controversa isihastă sau cum a fost Aristotel învins de Sfinţii Părinţi

15 Martie 2014 / Patristica / Petru Lazăr

În dimineaţa zilei de 10 iunie 1341, Constantinopolul, măreaţa capitală a Imperiului Bizantin, era cuprins de o forfotă neobişnuită. Cu toţii se treziseră mai devreme, cu mult mai devreme decât de obicei. Grupuri de bărbaţi şi femei ţinând copii de mână, monahi cu chipuri sobre străbăteau străduţele înguste ale capitalei în aceeaşi direcţie: Catedrala „Sfânta Sofia“. Străinii ajunşi în oraş abia în acea dimineaţă, văzând puhoaiele care se îndreptau spre marea biserică a capitalei, se întrebau dacă cetatea este atacată de barbari, iar cetăţenii, după obicei, merg să se roage împreună, pentru izbăvire. Dar nu, de data asta era cu totul altceva…

Teognost (sec.XIII): Despre bunul înțeles al morții

8 Martie 2014 / Patristica

Există o singură moarte, păcatul, căci este pierzania sufletului, iar moartea trupească este înfricoșătoare cu numele, iar nu în realitate. Și toți oamenii ne primejduim pătimind o patimă irațională cu totul: pe de o parte nu ne temem să-L lovim pe Dumnezeu prin păcat, iar pe de altă parte, ne temem de această moarte naturală. Așadar, nimic din cele omenești nu sunt înfricoșătoare, ci numai păcatul, nici sărăcia, nici boala, nici ocara, nici necinstea, nici batjocura, nici moartea însăși pentru cei ce știu să filosofeze. Adevărata nenorocire este să-l mâniem pe Dumnezeu, Făcătorul, Cel ce ne hrănește și Binefăcătorul. 

Mijlocirile Sfântului Simeon atunci când Antiohia a fost cucerită de către perși

28 Februarie 2014 / Patristica / Pr. Dragoș Bahrim
Mănăstirea de la Muntele Minunat astăzi

Într-una din descoperirile sale, Sf. Simeon din Muntele Minunat în vârstă atunci de 20 de ani, este anunțat de dezastrul care se va abate asupra Antiohiei. Chosroes, regele perșilor, este pe punctul de a asedia orașul, apărat de trupele împăratului Iustinian. Orașul va fi luat cu asalt prin intermediul scărilor urcate pe ziduri. O parte a populației a reușit să fugă spre porțile cetății, dar mulți locuitori s-au aruncat de pe ziduri; alții, în număr mare, au fost masacrați sau luați prizonieri, iar orașul a fost ars în mare parte. Acest eveniment a avut loc în iunie 540. Înșiși locuitorii orașului au socotit ulterior nenorocirea aceasta ca pe o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru idolatria practicată încă pe scară largă. Sfântul Simeon sare însă în ajutorul poporului neputincios. 

Hagiograful care relatează faptul, confirmat în detaliu de istoricii epocii, adaugă că, din cei doi ucenici ai lui Simeon care s-au temut de apropierea barbarilor și și-au părăsit învățătorul, unul a fost decapitat, iar celălalt făcut prizonier. Când un grup de invadatori care devasta ținutul a ajuns în apropierea mănăstririi, rugăciunea lui Simeon a fost de ajuns pentru a-i face să se îndepărteze; cu un alt grup s-a întâmplat aproximativ același lucru.

Însă periplul continuu al perșilor prin regiune a provocat o asemenea teroare la mănăstire, încât monahii l-au abandonat cu toții pe sfânt, în ciuda reproșurilor sale. Din nou, perșii ajunseră la mănăstire și din nou rugăciunea lui Simeon i-a îndepărtat. După trei zile călugării s-au întors. Sfântul a eliberat un număr mare de prizonieri doar prin simpla invocare a numelui său și printre aceștia, și pe un monah care îl abandonase în timpul asediului. El vindecă un bătrân cerșetor orb, care fusese rănit de un soldat persan nu departe de mănăstire. Este momentul în care, faima sa de taumaturg «s-a răspândit în tot pământul» și alergau către el din toate părțile lumii, aducând bolnavi pe care el îi vindeca în numele Domnului.

Pagini