o exegeză la Evanghelia duminicală

Sf. Maxim Mărturisitorul despre întâlnirea dintre Hristos și femeia canaaneancă

2 Februarie 2014 / Cuvinte duhovnicești
Frescă de la Mănăstirea Decani, Kosovo Frescă de la Mănăstirea Decani, Kosovo

Matei 15, 21-28

         Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.

         El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

        Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

 

Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri  168

      [***] va fi arătat de către Evanghelişti.

      Zic unii că cele ale întregului semnifică pe cele în parte, iar cele ale părţii semnifică pe cele ale întregului[1]. Aşadar, Cel care zice: am venit să caut pe cel pierdut[2] se referă la întreaga fire, care este Israel, potrivit cuvântului din Facere[3] şi care vede pe Dumnezeu de-a pururi; iar Cel ce zice a fost trimis numai la oile casei lui Israel[4], și aici printr-o parte, a desemnat întregul. Fiindcă binele natural nimicit în strămoşul nostru prin neascultare, în Avraam a fost restabilit prin cunoştinţă, Dumnezeu i-a dat acestuia făgăduinţa că va fi părinte al multor neamuri[5], al celor care prin cunoştinţă au ajuns la aceeaşi credinţă cu el şi care au fost rânduiţi lui fii. Căci este limpede că, dacă au fost făcuţi fii atunci înseamnă şi că sunt din casa lui Israel şi împreună-moştenitori cu el şi de acelaşi sânge/neam cu el.

       Dar cererea firimiturilor canaaneencei[6] arată ceea ce este potrivit pentru cei conduşi de la necredinţă la o viaţă după virtute. Căci cuvântul simplu şi desăvârşit al cunoştinţei este împărţit în multe [firimituri] potrivit cu starea duhovnicească a celor ce îl primesc. Deci celor călăuziţi le este potrivită cateheza care este comparată cu firimiturile, iar câinele care este un animal care latră, dar gonește pe străini, iar pe lângă casnici se gudură, se consideră pentru lucrarea practică care alungă răutatea cea împotriva firii şi se gudură pe lângă virtuţile naturale, păzindu-le pe acestea cu putere.

Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri (Colecția Viața în Hristos, seria Pagini de Filocalie, nr. 1), traducere din greaca veche și note de Laura Enache, studiu introductiv, indici, bibliografie și note de pr. Dragoș Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 210-211.

 

[1] Este vorba de sinecdocă, figură de stil prin care un întreg este semnificat printr-o parte și partea prin întreg.

[2] Luca 19, 10.

[3] Cf. Gen. 32, 30; Quaestiones et dubia 25 şi 80.

[4] Matei 15, 24.

[5]  Gen. 17, 5.

[6] Cf. Matei 15, 26-27; Marcu 7, 27-28. 

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular

You must have Javascript enabled to use this form.