Cateheze mici 73: Despre pătimirea Domnului și Stăpânului nostru Iisus Hristos

Sfântul Teodor Studitul: Cuvânt la Sfânta și Marea Vineri

6 Aprilie / Cuvinte duhovnicești
Pogorârea de pe Cruce, Mănăstirea Safara, Georgia (Biserica Sf. Sava), frescă de sec. XIV Pogorârea de pe Cruce, Mănăstirea Safara, Georgia (Biserica Sf. Sava), frescă de sec. XIV

Despre pătimirea Domnului și Stăpânului nostru Iisus Hristos

[Catehezele mici, 73; În Sfânta și Marea Vineri]

Frați și părinți, amintindu-ne Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pururea ne străpungem sufletul, dar mai ales în aceste zile, în care fiecare dintre ele a fost săvârșită. Dar care sunt acestea?  Sfatul ucigaș împotriva Lui[1], adunarea iudaică[2], sentința morții[3], înfățișarea la judecata lui Pilat[4], interogatoriul, cercetarea, pălmuirile, scuipările, ocările, râsetele[5], urcarea pe cruce, pironirea mâinilor și picioarelor, gustarea fierii[6], străpungerea coastei[7] și toate celelalte care au strălucit acestora, pe care nu poate lumea să le cuprindă[8], nici nu poate cineva să le vestească cu vrednicie, nu doar limba omului, ci nici toate limbile îngerilor laolaltă. Să ne gândim, fraților, la această mare și nepovestită taină. Cel ce vădește sfătuirile inimilor[9], Domnul, și Cel ce cunoaște orice gând al omului, Acesta este Cel ce a fost adus la tribunalul morții. Cel ce poartă toate cu cuvântul puterii Lui[10], Acesta este Cel ce a fost predat în mâinile oamenilor păcătoși[11]. Cel ce leagă apa din nori[12] și Cel ce o seamănă pe pământ la vreme potrivită și pretutindeni, Acesta este Cel ce a fost dus legat[13]. Cel ce măsoară cerul cu palma și pământul cu pumnul, și toți munții îi cântărește cu cântarul[14], Acesta este Cel pălmuit de mâna robului[15]. Cel ce împodobește marginile pământului cu felurite flori, Acesta este încununat cu spini[16] de necinste. Cel ce a sădit în Rai pomul vieții[17], Acesta este Cel ce a fost spânzurat pe lemnul blestemului[18]. O mari și mai presus de fire priveliști! A văzut acestea soarele și s-a ascuns[19], a văzut luna și s-a întunecat, a simțit pământul și s-a cutremurat, au simțit pietrele și s-au despicat[20], toată firea s-a schimbat pentru ocările Stăpânului. Apoi și stihiile neînsuflețite și nesimțitoare, ca însuflețite și simțitoare s-au spăimântat și s-au schimbat de frica Domnului și de vederea celor văzute. Iar noi, cei cinstiți cu cuvânt, pentru care Hristos a murit, vom rămâne fără străpungere și fără lacrimi în aceste zile? Și cum nu vom fi mai dobitocești decât dobitoacele și mai nesimțitori decât pietrele? Să nu fie, o, fraților, să nu fie. Ci mai degrabă să fim și noi în uimire schimbați fiind cu bună schimbare în chip cuvenit lui Dumnezeu, să vărsăm lacrimi, să ne jertfim patimile, răbdând ocări peste ocări și lovituri peste lovituri, unele prin supunere, altele prin mărturisire răbdătoare. Nu vedem focul iubirii dumnezeiești? Cine vreodată a locuit în vreo închisoare pentru prietenul său? Cine a răbdat moarte pentru cel iubit? Dar Bunul nostru Dumnezeu nu numai una sau două, ci zeci de mii de pătimiri a răbdat pentru noi, osândiții. Pe bună dreptate, așadar, fericitul Apostol gândindu-se la acestea și fiind în simțirea puternică a iubirii lui Dumnezeu, zicea: Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru[21]. O astfel de dragoste avea Dumnezeu față de noi, încât pe Fiul Său Unul născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, precum este scris, ci să aibă viață veșnică[22]. În schimbul acestei iubiri, sfinții, pentru că nu aveau nimic să aducă lui Dumnezeu, și-au adus trupurile și sângiurile, în nevoințele și luptele lor, cântând cântarea fericitului David: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie[23]? Acest cuvânt să-l strigăm și noi, fraților, pururea, slujindu-I Lui cu nesăturată dispoziție a dragostei, silindu-ne iară și iară spre cele mai bune, ca să fim împreună cu sfinții moștenitori ai bunătăților veșnice, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sf. Teodor Studitul, Catehezele mici, traducere de Laura Enache, ediție de Pr. Dragoș Bahrim, col. Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, nr. 10, Ed. Doxologia, Iași, 2018, pp. 297-299 (în curs de apariție)

 

[1] Cf. Mt. 26, 3-4.

[2] Cf. Mt. 26, 57.

[3] Cf. Mt. 26, 66.

[4] Cf. Mt. 27, 11-14.

[5] Cf. Mt. 27, 28-31.

[6] Cf. Mt. 27, 34.

[7] Cf. In 19, 34.

[8] Cf. In 21, 25.

[9] I Cor. 4, 5.

[10] Evr. 1, 3.

[11] Cf. Mt. 17, 22.

[12] Iov 26, 8.

[13] Cf. In 18, 12.

[14] Is. 40, 12.

[15] Cf. In 18, 22.

[16] Cf. Mt. 27, 29.

[17] Cf. Fc. 2, 9.

[18] Cf. Gal. 3, 13.

[19] Cf. Lc. 23, 44.

[20] Cf. Mt. 27, 51.

[21] Rom. 8, 38-39.

[22] In 3, 16.

[23] Ps. 115, 3.

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular

You must have Javascript enabled to use this form.