În sfânta și marea Miercuri

Sfântul Teodor Studitul: Despre mântuitoarea Pătimire

4 Aprilie / Cuvinte duhovnicești
foto: Dragoș Bahrim foto: Dragoș Bahrim

Despre mântuitoarea Pătimire. Învățătură despre smerenie și răbdare

[Catehezele mici, 72; În sfânta și marea Miercuri]

Frați și părinți, prezenta zi este sfântă și închinată. Căci din aceată zi a început Domnul să primească Pătimirile cele pentru noi, potrivit cu ceea ce s-a spus de către David: Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni? S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună, împotriva Domnului și a Unsului Său[1]. S-au adunat împreună rău sfat sfătuindu-se împotriva Stăpânului[2]. Și Iuda, vicleanul ucenic, se leapădă și-L vinde pe Învățătorul[3] cu o sărutare vicleană[4] și Domnul tuturor legat este dus[5] și înfățișat la Judecată[6] și este întrebat și răspunde, și răspunzând, o, înfricoșată auzire! este pălmuit de rob și rabdă cu îndelungă răbdare, zicând: Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?[7] Apoi este ocărât, batjocorit[8], luat în râs, insultat, scuipat[9], biciuit[10], urcă pe cruce, și urcându-Se acolo Se roagă pentru ucigași: Părinte, iartă-le lor păcatul, că nu știu ce fac[11]. Apoi este adăpat cu fiere și oțet[12], este însulițat[13], este omorât Cel nemuritor.

Acestea ca să rezum pătimirile Stăpânului. Și cel ce aude cu pricepere nu se mânie, nu se întărâtă, nu se înfurie, nu se înfumurează, nu se înalță asupra fratelui, nu pizmuiește, nu se slăvește în deșert. Ci se smerește, se zdrobește, se socotește pe sine praf și cenușă[14], dorește părtășie cu pătimirile lui Hristos, se silește să participe la moartea Lui ca să se împărtășească de slavă la Învierea Lui[15]. Dar îndrăzniți și voi, fiindcă întrucâtva v-ați împărtășit și vă împărtășiți de Pătimirile Stăpânești. Vedeți unde sunteți. Oare nu sunteți în surghiun, în prigoană pentru cuvântul și mărturia Lui? Și mai înainte n-ați primit cercarea închisorilor? Nu v-ați vărsat sângele din pricina maltratărilor? Oare unii dintre frații noaștri nu au murit în lupte? Așa este lauda noastră în Domnul și așa este darul. Dar fiindcă nu este sigur a ferici pe om mai înainte de sfârșitul lui, din pricina ușurinței schimbării și din pricina faptului că nu știm ce aduce ziua de mâine[16], vă rog, stați în Domnul[17] neabătuți și neschimbați, într-un singur duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici[18], nedând nici o sminteală întru nimic, ci în toate înfățișându-ne pe noi  înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu[19], în ascultare, în smerenie, în blândețe, în îndelungă răbdare, în multă stăruință. Căci aveți nevoie de răbdare, ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină va veni și nu va întârzia[20]. Iar dacă va veni și nu va întârzia pentru ce să arătăm ură în necazuri și nu mai degrabă să alegem să murim în fiecare zi pentru Stăpânul[21]? Căci este scris:  Dacă am murit împreună cu El , vom și învia împreună cu El. Dacă rămânem întru El, vom și împărăți împreună cu El; de-L vom tăgădui și El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioși, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine[22]. Ce bucurie vor avea sfinții, când Îl vor vedea pe Domnul venind din cer cu îngerii puterii Lui[23] cu bucurie nespusă[24] chemându-i pe ei, încununându-I și fiind cu ei în veacul veacului? Și ce durere vor avea cei ce nu au crezut Evangheliei[25], cei ce au respins poruncile Lui: Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni să Se preamărească în sfinții Lui și să fie privit cu uimire de către toți cei ce au crezut[26].

Acestea, așadar, recitindu-le, fraților, și meditându-le, iară și iară să ne curățim de toată întinăciunea trupului și a duhului desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu[27], râvnind către cele mai bune, înălțându-ne la cele desăvârșite: Urâți răul, alipiți-vă de bine, în iubire frățească unii pe alții iubiți-vă, în cinste unii altora dați-vă întâietate. La sârguință, nu pregetați; cu duhul, fiți fierbinți; Domnului slujiți. Bucurați-vă în nădejde; în suferință fiți răbdători; la rugăciune stăruiți[28], pentru ca într-o asemenea sinceritate să prăznuim și Paștele de acum cu vrednicie, și să fim învredniciți a fi în bucuria bunătăților veșnice, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sf. Teodor Studitul, Catehezele mici, traducere de Laura Enache, ediție de Pr. Dragoș Bahrim, col. Viața în Hristos. Pagini de Filocalie, nr. 10, Ed. Doxologia, Iași, 2018, pp. 293-295 (în curs de apariție)

 

[1] Ps. 2, 1-2; cf. Fapte 4, 25-26.

[2] Cf. Mt. 26, 3-4.

[3] Cf. Mt. 26, 14-16.

[4] Cf. Mt. 26, 48-49.

[5] Cf. In 18, 12.

[6] Cf. Mt. 26, 57.

[7] In 18, 23.

[8] Cf. Mt. 27, 29.

[9] Cf. Mt. 26, 67; 27, 30.

[10] Cf. In 19, 1.

[11] Lc. 23, 33.

[12] Cf. Mt. 27, 34, 48.

[13] Cf. In 19, 34.

[14] Cf. Iov 42, 6.

[15] Cf. Filip. 3, 10-11.

[16] Pilde 27, 1.

[17] Filip. 4, 1.

[18] Fil. 1, 27-28.

[19] II Cor. 6, 3-4.

[20] Evr. 10, 36-37.

[21] Cf. I Cor. 15, 31.

[22] II Tim. 2, 11-13.

[23] II Tes. 1, 7.

[24] I Pt. 1, 8.

[25] I Pt. 4, 17.

[26] II Tes. 1, 9-10.

[27] II Cor. 7, 1.

[28] Rom. 12, 9-12.

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular